Cicerone Ionitoiu - Preşedintelui Curţii supreme de Justiţie

Consider rezoluţia netemeinica şi nelegala, un refuz scandalos al parchetului de a cerceta adevarul faptelor incriminate de mine şi vă rog sa o desfiintati, prin sentinta, urmind sa obligati parchetul sa faca cercetari temeinice si legale…

Sīnt īn măsură , ca unul care a strīns atītea probe privind crimele comunismului (făcindu-le publice si depunind suficente şi la dosarul 35/P) şi care a făcut atītea demersuri blocate pentru dreptate, să apreciez că instanţa nu ar mai trebui să returneze dosarul privind genocidul comunist şi acoperirea lui după 1989 la procuratură, ci să-l reţină spre judecare. Nu mai e nevoie de alte cercetări pentru a trage concluziile de rigoare şi a spăla obrazul justiţiei.

Interpretarea tendenţioasă a legii şi sabotarea aplicării ei trebuie să īnceteze.
Detalii AICI : http://www.universulromanesc.com/ginta/forumdisplay.php?f=624


Către preşedintele Curţii Supreme de Justiţie – Plīngere

Subsemnatul, Ioan Roşca, cercetător interdisciplinar, [], vă solicit să rezolvaţi următoarele patru capete de cerere, pe care le consider patru trepte către dreptate.

I. Dosarul 35/P/2006 - genocidul comunist şi acoperirea lui după 1989
II. Dosarul 75/P/1997- reprimarea acţiunilor īntru īnfăptuirea dreptăţii
III. Constatarea a două decenii de sabotare a luptei mele pentru justiţie
IV. Constatarea legimităţii luptei pentru pedepsirea uzurpatorilor statului
Observaţii finale

Solicit (īn baza art. 278 cpp) desfiinţarea rezoluţiei 9971/4335/II/2010 din 3.12.2010, comunicată mie la 13.12.2010, prin care procurorul Marius Iacob, şeful secţiei de urmărire penală şi criminalistică de pe līngă Parchetul de pe līngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a răspuns la plīngerea depusă de mine la 10.11.2010 faţă de decizia de NUP dată de procurorul Iuliu Molcuţ la 29.09.2010 şi comunicată mie la 22 oct. 2010, īn dosarul 35/P/2006 (devenit 1304/P/2008)- ordonanţe prin care se lichidează o anchetă tergiversată două decenii privind crimele comunismului.

Cercetarea lor a fost solicitată deseori după 1990 (inclusiv de mine, īn octombrie 1990, īn urma desoperirii de la Dealul Mărului - vezi dosarul 430/P/1990, integrat īn 35/P/2006) şi īnchisă cu NUP-uri abuzive, cum ar fi cel pronunţat la 08.10.1993 de procurorul Aurel Cute īn dosarul 430/P/1990, pe motiv că faptele ar fi fost prescrise īn acel moment. O "soluţie" de care am aflat de-abia īn cadrul cercetării redeschise de mine la 31 iulie 2006, printr-o plīngere īn care aminteam largul evantai de aspecte de drept şi de fapt care reclamă:

a.) Deblocarea cercetarii genocidului comunist şi b.) Pedepsirea celor care au īmpiedicat această cercetare după 1989).

======TEXT INTEGRAL : http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1013



Avīnd īn vedere importanţa acestor clarificări pentru analiza dosarelor depuse la (īnchise de) procuratură dar şi pentru orientarea jurisprudenţei īn cauze similare, solicit instanţei să constate (infirme sau confirme) următoarele aserţiuni generale (potenţiale prezumţii):

1. (Regimul comunist a fost criminal şi ilegitim)

1.1 Regimul instalat după 23 august 1944 nu a fost expresia voinţei libere a poporului romān pentru o organizare comunistă ci a reprezentat interesele -nocive- ale unei puteri străine- de ocupaţie.

1.2 Regimul a supus pīnă īn 1989 populaţia: hărţuielii, explotării nemiloase, represiunii genocidare, dezinformării şi degenerării, transformīnd ţara īntr-un lagăr de muncă, exterminare şi alienare

1.3 Instituţiile statului au fost uzurpate de membrii clicii "comuniste". Legislaţia elaborată de slugile lor a fost criminală şi ilegitimă. Justiţia a fost deturnată şi făcută părtaşă


2. (După 1990, trebuiau pedepsite crimele regimului comunist)

2.1 Schimbarea din 1990 s-a făcut īn numele eliberării de sub comunism. Pe această bază a fost judecat Ceauşescu şi apropiaţii săi, cīştigate alegerile, administrată ţara. Oamenii legii, dacă īşi scuză prin conformism vechea activitate, trebuiau să se conformeze şi valorilor anticomuniste care formau baza noului sistem de drept.

2.2 Comunismul a căzut cu legislaţia lui criminală cu tot. S-a creat un gol formal, īn care justiţia de tranziţie trebuia să opereze corector, īn baza dreptului natural şi a formulelor puse la punct īn regimuri de drept - şi nu invocīnd legi care trebuiau condamnate.

2.3 Ansamblul crimelor regimului alcătuieşte un tot unitar indivizibil, īn spaţiu, sens şi timp. Pentru operaţionalitate, faptele pot fi cercetate şi judecate pe tronsoane. Dar segmentarea tratamentului nu īnseamnă că micilor infracţiuni componente li se aplică automat termenele scurte de prescriere. Trebuie ţinut cont şi de de unitatea temporală, de continuitatea fenomenelor. Dacă, după 1989, nu se constată doar tăinuirea crimelor şi favorizarea vinovaţilor ci şi sprijinirea valorificării (acaparării) prăzii acumulată de stat de la victime- este vorba de complicitate, īntr-o infracţiune continuată īmpotriva umanităţii trăitoare īn Romānia.

2.4 In timpul comunismului nu se puteau judeca crimele regimului. Pīnă la 22 decembrie e suspendată prescripţia (conform art 128 c.p)- aşa cum au admis deja public miniştrii justiţiei. Plīngerile pertinente respinse de instanţe constituie temei de īntrerupere a prescripţiei, conform art 123 CP. Dar şi īn cazul NUP-urilor procuraturii, plīngerea făcută de reclamanţi ar fi dus la un act comunicat īnvinuitului sau inculpatului, dacă aceasta ar fi fost pus sub acuzare. Procurorilor complici nu li poate recunoaşte dreptul de a paraliza justiţia pīnă la depăşirea termenilor de prescriere. Iar dacă faptul se consideră consumat, trebuie pedepsiţi cei ce au l-au provocat. In plus, dacă e dovedit blocajul justiţiar, īnseamnă că nici după 1990 penalizarea acestor crime nu a fost posibilă, deci se prelungeşte suspendarea prescrierii.

2.5 Nu există temeiuri respecabile pentru a eluda imprescriptibilitatea genocidului comunist. Statul romān post-comunist nu era obligat democratic la susţinerea omului-călău, dimpotrivă, trebuia să-şi arate noua orientare, īn direcţia respectării drepturilor omului-victimă. Vinovaţii nu pot fi exoneraţi, īn numele "principiului" non-retroactivităţii aplicat dolosiv, pentru că au introdus chiar ei īn legi prevederi favorabile (auto-amnistiante) sau au amīnat semnarea tratatului internaţional privind imprescriptibilitatea- căci s-ar premia astfel juridic infracţiuni īmpotriva justiţiei.

3. (Regimul "de tranziţie" a lucrat īn folosul criminalilor comunişti).

3.1 Au fost stinse cu justificări formale procesele deschise de victime, īnăbuşite anchetele penale- din interese transparente. După ce s-a motivat īnchiderea dosarelor cu prescrierea pănă īn 1989 (coroborată cu respingerea imprescriptibilităţii), s-a afirmat că faptele s-au prescris după 2005, prin absenţa īnvinuirilor, pe care reclamanţii nu le-au putut obţine. In mod sistematic, procurorii au prelungit anchetele pīnă la (pentru) trecerea termenului de prescriptie.

3.2 Nu au fost anulate şi condamnate toate legile vicioase ale sistemului demontat, nici date toate legile necesare corectării situaţiei de drept. Arhivele au fost īncuiate pentru ca strīngerea probelor să fie īngreunată. Nu au fost scoase din poziţii de conducere persoanele care făcuseră lucruri grave sau dovedeau complicitate cu vechii criminali. Nu s-a permis nici măcar cunoaşterea la timp a faptelor lor de către electorat.

3.4 Au fost hăituiţi activiştii pentru reabilitarea justiţiei, cu mijloace extreme īn 1990, siliţi să renunţe la "utopia" civică, să părăsească ţara, să se sinucidă (Nemes, Chesaru, Gravrilescu, etc.) sau să coabiteze cu reţelele care gestionează mafiot putreziciunea post-comunistă.

3.5 A fost dezinformată continuu populaţia prin media aservită şi reţeaua informatorilor conspiraţi, distrusă educaţia, formīndu-se noi generaţii care să tolereze/susţină/amplifice bolile societăţii şi ale legalităţii

3.6 A fost diminuată şi amīnată pīnă la decesul victimelor reparaţia morală şi materială pentru abuzurile justiţiare din timpul comunismului. Este expresiv detestabilă anularea Legii 221/2009 care a creat- tardiv- un cadru reparaţiei, de către Curtea Constituţională (prin decizia 1.358 din 21.10.2010).

In ce priveşte mijloacele de probă pentru această parte generală, voi proceda īn functie de evoluţia procesului, īn speranţa că recursul la luminile, cultura şi conştiinţa judectorului, coroborat cu documentele (publice, difuzate de mine sau depuse la dosar,) va fi suficient. Pe līngă cercetarea arhivelor īncuiate şi periate , s-ar mai putea recurge şi la mărturii interogatorii pertinente, pīnă cīnd tergiversarea nu va ucide toţi supravieţuitorii catastrofei judiciare.

Observaţii finale

Am evitat implicarea altor reclamanţi sau reclamaţi- pentru operaţionalitate. Imi rezerv dreptul de a-i adăuga pe parcursul procesului.

Instanţa ar trebui să asigure (conform obligaţiilor asumate de Romānia şi īncorporate īn Constituţie) dreptul meu la judecare echitabilă, īntr-un proces īn care partea reclamată este sistemul judiciar care stabileşte sarcinile, evaluările, promovările, penalizările şi remuneraţiile judecătorilor. E o provocare/ocazie pentru constituirea/reconstituirea statului de drept. Dacă nu va fi folosită reparator, o voi folosi eu pentru analiza patologiei sociale a societăţii romāneşti, dirijată spre CEDO şi mai ales spre cărţile de istorie a (ne)dreptului.

Ioan Roşca , 22 decembrie 2010

Detalii: http://www.legiuneastraina.org